Prezentare

Ca temă, concept, ca argument, subiect de discuție sau ca narațiune, omul rural contemporan reprezintă, fără nicio îndoială, o provocare mai curând sociologică, istorică, literară sau antropologică. Etnologică sau etnografică. Culturală sau psihosocială. Economică sau politică. Activistă sau științifică. Istorică sau actuală. Publică sau privată. Rurală sau urbană. S-a așezat destul de bine în această zonă a construcțiilor, deconstrucțiilor și reducțiilor științifice, culturale, economice sau politice. Și produce o cunoaștere controlabilă, cuantificabilă și asimilabilă în socio-economie. Cu șanse mari, cum s-ar spune, de implementare și replicare. Astfel încât devine de la sine înțeleasă următoarea întrebare: de ce, pe de altă parte, omul rural ar putea deveni și o provocare speculativă? Ce trece dincolo de semnificațiile sale sociologice și antropologice ca un rest sau un preambul care ar putea fi abordate din punct de vedere speculativ? Epistemologic vorbind, avem suficiente date și suficiente metode de interpretare a acestor date pentru a ne construi și a ne oferi o imagine științifică a omului rural. Fie ea chiar și compozită. Sau alexandrină. Știm destul de multe despre omul rural în fiecare moment al construcției sale științifice, din punct de vedere statistic, istoric, administrativ sau comportamental. De ce am avea nevoie de o abordare speculativă? Ce ar aduce ea în plus, fără a diminua cu nimic celelalte puteri de cunoaștere? Avem nevoie de această cunoaștere considerată, de multe ori, inutilă a omului rural? Cred că tocmai aici intervine problema pe care o pune în discuție acest text: știm multe despre omul rural contemporan și știm destul de bine și cum am aflat tot ceea ce știm în legătură cu acest subiect. Ne cunoaștem metodele cantitative sau calitative prin care ne apropriem un tip de cunoaștere care ne este la îndemână din punct de vedere analitic sau pragmatic. Dar o întrebare se impune cu precădere: știm noi îndeajuns despre modurile noastre de înțelegere a omului rural și înțelegem suficient modurile noastre de a gândi și de a pune în discuție chestiunea omului rural chiar și atunci când nu avem în vedere o raportare științifică la dosarul acestuia? În acest proiect discursiv, încerc să identific modurile noastre de raportare la înțelegerea omului rural în chiar proiectele și proiecțiile mentale sub umbrela cărora ni-l construim la nivelul discursului și reprezentării. Cum avem aceste proiecte și proiecții, cum le solicităm și cum încercăm să dăm seamă de ele. De unde provin, care sunt spațiile discursive în care le jucăm și care sunt valorile pe care le angajăm pentru a impune astfel de sensuri și semnificații actuale cazului omului rural. În spatele unor tradiții și înțelegeri sociologice și antropologice pe care nu vreau să le recuz, încerc să privesc cu o atenție speculativă mai ales la situația noastră ideologică, prin care punem în discuție științific, moral, politic, economic, cultural sau personal cazul omului rural contemporan așa cum îl putem percepe noi acum în lumile rurale românești.