Prezentare

Cartea prezintă o examinare a principalelor argumente și contra-argumente avansate de susținătorii realismului în filosofia politică pentru cele două teze metodologice pe care le sprijină: 1) teza că filosofia politică nu este și nu poate fi (doar) o ramură a eticii (în cazul realiștilor moderați); și 2) teza că filosofia politică ar trebui "scoasă în afara eticii" (în cazul realiștilor radicali). Ea argumentează pentru concluzia că realiștii – radicali sau moderați – nu au reușit să pledeze cu succes pentru niciuna dintre cele două teze. Problemele fundamentale ale filosofiei politice sunt, într-o majoritate covârșitoare, probleme de natură normativ-morală sau probleme care comportă și o dimensiune normativ-morală. De asemenea, recursul la principii și valori morale "pre-politice" este imperativ și inevitabil pentru filosofii politici. Realismul radical nu este decât un moralism deghizat, iar exigența sa metodologică – renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea din filosofia politică – este "nerealistă" (i.e., imposibil de realizat in practică). Ca atare, filosofia politică nu are altă opțiune decât aceea de a rămâne, în linii mari, ceea ce a fost dintotdeauna: un sector al filosofiei morale, o disciplină ale cărei interese de cercetare se află în continuitate cu cele ale eticii. Așa cum o sugerează și titlul ei, cartea poate fi descrisă și ca o (nouă) pledoarie pentru această concluzie generală cu privire la specificul și calea de urmat a filosofiei politice.