Text: Textul rău. Raportul unei comunicări

Abstract


„Textul rău", ca subiect în discuţia noastră, reprezintă o temă nonşalantă. Trimiterile sunt aici lipsite de orice acurateţe. O titulatură precum aceasta te solicită şi te expediază în acelaşi timp. Pentru că, la prima vedere, tema textului rău transformă şi distribuie instituţia semnelor în dreptul fiecăruia dintre registrele demonicului. Pervers, crud, mincinos, artificial, prost, defectuos, naiv, strigător sunt doar câteva dintre denumirile textului interzis sau refuzat. Interesant este faptul că în istoriile şi geografiile devianţei, pentru european cel puţin, nu răul direct a constituit prima ameninţare, pentru că răul direct nu a putut ţine decât de apofatic, de ascundere, de penumbră, de acea scenă a negativului, a retragerii. Mai curând cauza răului sau intermedierea au intrat în recuzita fricii omului european: textul, lucrul şi gesturile care pervertesc au constituit substanţa căderii. De ele a trebuit să ne ferim în tot acest timp al celor două milenii. Răul a fost în permanenţă pus în paranteze ca referent al unor trimiteri ultime. Nu străinul a fost răul, ci rănile sale, semnul leprei, simptomul, nu aghiuţă, ci masca celui cu atâtea şi atâtea nume. Trecerea răului în text nu se produce în maniera translaţiilor, ci prin modusul reprezentării. Nu demonicul trece în text; textul este cel care ascunde şi întreţine demonicul ca o reprezentare a acestuia. Şi totuşi, pentru hermeneut, dată fiind situaţia de faţă, determinantul prezintă, mai curând, un comportament ispititor. La limită, deschizând subiectul dezbaterii de astăzi, răul se dizolvă în chiar tema pe care o declanşează.

DOI: 10.6084/m9.figshare.12579575

Autori

Codrin Dinu Vasiliu

Anul publicării

2004